Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)
1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antéfixe)
1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperişului de olane al unui edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumuseţe ~ă = frumuseţe desăvârşită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornişei, menită să mascheze marginea acoperişului.
6. etaj scund, deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asbestolite)
1. material de construcţii pentru acoperişuri, uşor, rezistent şi ignifug, fabricat din fibre de azbest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavette)
2. şerveţel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiţă.
3. şorţ de tablă deasupra coamei la acoperiş.
4. apărătoare de cauciuc la roţile (din spate) ale autovehiculelor.