Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)
1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antéfixe)
1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperişului de olane al unui edificiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumuseţe ~ă = frumuseţe desăvârşită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornişei, menită să mascheze marginea acoperişului.
6. etaj scund, deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (germ. Kaffer)
1. I. (zool.) reprezentant foarte mare al familiei bovidelor cunoscut și sub denumirea de bivol negru, bivol african sau bivol de stepă (Syncerus caffer), care trăiește în Africa de Est și de Sud.
2. II. căprior pe care se reazemă șipcile acoperișului clădirilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. compluvium)
1. deschizătură în acoperişul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)
1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.