Dictionar

acoperământ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (acoperi + -mânt)

1. ceea ce servește la acoperit; acoperiș, (înv.) acopereală.
2. (var.) acoperemânt, (pop.) coperemânt.
 

adamantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. adamantine)

1. substanţă albă care acoperă coroana dentară.
 

aponevroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aponévrose)

1. membrană fibroasă, foarte rezistentă, care acoperă şi susţine muşchii.
 

baldachin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.
 

basc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basque)

1. parte a unei jachete (fuste) care acoperă şoldurile.
 

binoclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. binocle, lat. binoculus)

1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanţă.
2. pansament care acoperă amândoi ochii.
 

blatide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blatidés)

1. familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, antene lungi şi protorace mult lăţit, ca un disc ce acoperă capul.