Rezultate principale (Acordă):
Acorda
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)
1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
Rezultate secundare (Acordă):
Acordabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)
1. care poate fi în concordanță cu altceva.
2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.
Acordabilitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. accordabilité)
1. caracterul a ceea ce poate fi acordat.
Acordaj
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)
1. acordare a unui instrument muzical.
2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.
Acordant, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)
1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.
Dezacorda
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaccorder)
1. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde.
Racorda
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. raccorder)
2. (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic.
3. a lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb.
4. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele.
Acordabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)
1. care poate fi în concordanță cu altceva.
2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.
Acordaj
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)
1. acordare a unui instrument muzical.
2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.
Acordor 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordeur)
1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.
Acordor 2
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordoir)
1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.
Agrarianism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrarianisme)
1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.
Amnistia
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amnistier)