acord;-Dicti0nar.ro electronic

Rezultate principale (Acord;):

Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

Rezultate secundare (Acord;):

Acord-cadru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din acord + cadru; cf. fr. accord-cadre)

1. (comerț, drept) acord care servește drept cadru, model, pentru alte acorduri sau contracte ulterioare.

2. (politică) acord între parteneri sociali, utilizat ca suport pentru acordurile ulterioare.

Acorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.

2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.

3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.

4. a sintoniza.

Acordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)

1. care poate fi în concordanță cu altceva.

2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.

3. (antonim) inacordabil.

Acordabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. accordabilité)

1. caracterul a ceea ce poate fi acordat.

Acordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.

2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.

Acordant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.

Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.

Accede

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.

2. a ajunge la ceva, undeva.

3. a fi de acord; a consimți.

Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.

Accept

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.

2. acord, aprobare.

Accepta