Dictionar

Rezultate secundare (Acordare):

Racordare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (racorda)

1. acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui racord; racordaj.

2. locul în care două lucruri se unesc; locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic; locul unde se leagă două sisteme tehnice.

3. (concret.) porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite.

4. scurtă intersecție a două linii de cale ferată.

5. (geodezie) curba de ~ = curbă care permite trecerea, fără denivelare, dintr-un plan în altul.


Reacordare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reacorda)

1. acțiunea de a reacorda.

2. acordare încă o dată a îngăduinței, a unor avantaje etc.

3. acordare din nou a unui instrument muzical.


Acordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.

2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.


Acordor 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.


Acordor 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordoir)

1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.


Aviaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.

2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.

3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.

4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.

5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.


Buclă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)

1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.

2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.

3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.

4. cotitură a unui curs de apă.

5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.

6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.

7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.


Camerton

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kammerton)

1. mic tub care emite sunetul la, pentru acordarea instrumentelor muzicale şi la darea tonului.