Rezultate secundare (Acordat;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)
1. care poate fi în concordanță cu altceva.
2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apanage)
1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreţinerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparţine exclusiv cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)
1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balafon)
1. instrument muzical de percuţie, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.