Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balafon)
1. instrument muzical de percuţie, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brevet)
1. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carillon)
1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.
2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoţei sau lame acordate la anumite tonuri.
3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extra-territorialité)
1. regim în relaţiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunităţile speciale acordate unor persoane ori instituţii străine, tratându-le ca şi când ele s-ar afla pe teritoriul lor naţional.