Rezultate secundare (Acordică):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. akkordisch, Akkordik)
1. adj. referitor la acordică.
2. s.f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.