Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bilateralismus)
1. sistem de echilibrare a schimburilor economice internaţionale pe acordul bilateral.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. consensus)
1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înţelegere deplină, identitate de opinii.
2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.
3. (antonime) dezacord, disensiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consensuel)
1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părţilor.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părţilor.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désaccord)
1. lipsă de acord, de armonie; neînţelegere, diferend, disensiune.
2. (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare.