Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. choral, it. corale)
2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord.
3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor.
4. s. f. formaţie corală amplă; cor (I, 2).
5. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci.
6. compoziţie pentru orgă pe tema unui asemenea cântec.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égocentrisme)
1. mod de a privi totul prin prisma intereselor şi sentimentelor personale, acordând o importanţă exagerată propriei individualităţi; egotism.
2. (p. ext.) concepţie etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. naturalisme)
1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești.
2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane.
3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură.
4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei.
5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pensiona)
1. acțiunea de a (se) pensiona; scoatere (sau ieșire) la pensie; (înv.) pensionărie.
2. acordare cuiva a unui ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existența.
3. scoatere din producție în condițiile prevăzute de lege, acordându-i-se pensie.
4. (rar) recompensă materială acordată cuiva pentru activitatea depusă.