OK
X
acreală
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acritudo
2.
FR
acreté
3.
EN
pungency;
acidity
4.
DE
Säure;
Herbe
5.
RU
едкость;
остротa
6.
HU
savanyúság,
fanyarság
acredita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accréditer)
1.
a
da
autoritatea
necesară
unui
reprezentant
diplomatic
pe
lângă
un
guvern
străin;
a
împuternici.
2.
a
face
demn
de
crezare.
3.
(fin.)
a
deschide,
a
pune
la
dispoziția
cuiva
un
acreditiv.
acreditant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (acredita + -ant)
1.
I.
care
acreditează.
2.
II.
stat
care
acreditează
un
diplomat.
acreditar, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (acredita + -ar)
1.
(stat)
în
care
este
numit
un
diplomat.
acreditare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acredita)
1.
acțiunea
de
a
acredita.
2.
scrisori
de
~
=
documente
diplomatice
prin
care
se
confirmă
calitatea
unui
reprezentant
diplomatic.
acreditat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (acredita)
1.
(și
s.)
împuternicit
ca
reprezentant
diplomatic.
acerofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. acerophobia)
1.
I.
teamă
patologică
de
a
părea
dur,
ironic,
de
a
supăra.
2.
II.
frica
irațională
de
acru
sau
de
lucruri
acre.
ACIDI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. acidus „acru”)
1.
„acru,
acreală,
acid,
aciditate”.
acredita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accréditer)
1.
a
da
autoritatea
necesară
unui
reprezentant
diplomatic
pe
lângă
un
guvern
străin;
a
împuternici.
2.
a
face
demn
de
crezare.
3.
(fin.)
a
deschide,
a
pune
la
dispoziția
cuiva
un
acreditiv.
acreditant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (acredita + -ant)
1.
I.
care
acreditează.
2.
II.
stat
care
acreditează
un
diplomat.
acreditare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acredita)
1.
acțiunea
de
a
acredita.
2.
scrisori
de
~
=
documente
diplomatice
prin
care
se
confirmă
calitatea
unui
reprezentant
diplomatic.
acrimonios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrimonieux)
1.
care
denotă
acrimonie,
acreală;
caustic,
mușcător,
sarcastic.
2.
(antonime)
afabil,
amabil.