Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acramphibrye)
1. creşterea periferic terminală a unor plante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrandrie)
1. dispoziție apicală a anteridiilor la unele briofite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acraniens)
1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acranie)
1. monstruozitate caracterizată prin lipsa craniului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acraspedotus)
1. (despre ciuperci) fără velum.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consacrer, lat. consecrare)
1. tr. a da în întregime, a închina, a destina.
3. (despre preoţi) a hirotonisi.
4. a stabili, a consfinţi; a legitima.
5. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alaun)
1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphioxus)
1. animal marin mic, acraniat, din încrengătura protocordatelor, ca un peştişor ascuţit la cele două extremităţi.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fe. anticonformiste)
1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. antimémoires)
1. memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-pièce)
1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appliquer, lat. applicare)
1. tr. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva.
3. a administra (un tratament medical).
4. a raporta un principiu general la ceva.
5. refl. (rar) a se dedica, a se consacra.