Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)
1. intr. a desfăşura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. activateur)
1. (mineral.) substanță chimică adăugată la pulpă pentru a facilita flotarea anumitor minerale.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. activant)
1. (substanță) care realizează o activare; activator.
2. (substanță) care activează, care accelerează; activator.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.
Parte de vorbire: locuțiune nominală
Origine: (contaminare + radioactivă)
1. (energie nucleară) prezența nedorită, la un nivel semnificativ, a substanțelor radioactive la suprafața sau în interiorul unui mediu oarecare.
Parte de vorbire: locuțiune nominală
Origine: (decontaminare + radioactivă)
1. (energie nucleară) eliminarea parțială sau totală a contaminării radioactive prin mijloace care permit recuperarea controlată a substanțelor contaminante.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désactiver)
1. a trece în stare inactivă particulele active ale unei substanţe; a face ca un fenomen să devină inactiv.
2. a îndepărta substanţele radioactive pe de tehnica de luptă, de pe teren etc.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. activant)
1. (substanță) care realizează o activare; activator.
2. (substanță) care activează, care accelerează; activator.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agitateur)
1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mişcare a granulelor unui material.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriosmie)
1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androplasme)
1. protoplasmă activă a gametului mascul.