Dictionar

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.
 

activistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. activistic)

1. referitor la practica activismului sau legat de comportamentul și convingerile activiștilor; activist.
 

ilegalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.
 

ilegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalité)

1. act ilegal.
2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism.
 

miting

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. meeting)

1. reuniune publică în cadrul căreia vorbitorii exprimă cereri, dezbat probleme politice sau sociale.
2. manifestație sportivă de masă.
3. ~ aerian = festival aerian care permite publicului larg să descopere lumea aviației.
4. ~ politic = tip de întâlnire publică care reunește activiști și simpatizanți care vin să participe la discursurile unor personalități politice; este o strategie de comunicare folosită frecvent de partidele politice în timpul campaniilor electorale.
 

propagandist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. propagandiste, /2/ rus. propagandist)

1. cel care face propagandă.
2. activist care conducea un cerc de studiu în cadrul învățământului de partid.
 

activistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. activistic)

1. referitor la practica activismului sau legat de comportamentul și convingerile activiștilor; activist.