Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstractivité)
1. aptitudinea de a abstrage; caracterul persoanelor cu această abilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Atraktivität)
1. însuşirea a ceea ce este atractiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (distract[iv] + -itate)
1. (med.) incapacitate anormală de a fixa atenția.
2. acțiune, mijloc de a recrea, de a se recrea; divertisment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hyperactivity)
1. creştere, exagerare a nivelului unei activităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inactivité)
1. 1 lipsă de activitate; pasivitate.
2. suprimare a capacităţii active (2) a unei substanţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ne- + retroactivitate)
1. (jur.) principiul ~tăţii = principiu potrivit căruia o lege nu poate produce efecte şi pentru trecut.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)
1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)
1. intr. a desfăşura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Akupresur)
1. (med.) acupunctură în exercitarea unei presiuni, a unui masaj la nivelul punctelor cu activitate biologică; presopunctură.