Dictionar

activa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. activer)

1. intr. a desfășura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
 

activant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. activateur)

1. (mineral.) substanță chimică adăugată la pulpă pentru a facilita flotarea anumitor minerale.
 

activant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. activant)

1. (substanță) care realizează o activare; activator.
2. (substanță) care activează, care accelerează; activator.
 

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.
 

contaminare radioactivă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (contaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) prezența nedorită, la un nivel semnificativ, a substanțelor radioactive la suprafața sau în interiorul unui mediu oarecare.
 

decontaminare radioactivă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (decontaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) eliminarea parțială sau totală a contaminării radioactive prin mijloace care permit recuperarea controlată a substanțelor contaminante.
 

dezactiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désactiver)

1. a trece în stare inactivă particulele active ale unei substanțe; a face ca un fenomen să devină inactiv.
2. a îndepărta substanțele radioactive pe de tehnica de luptă, de pe teren etc.
 

activant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. activant)

1. (substanță) care realizează o activare; activator.
2. (substanță) care activează, care accelerează; activator.
 

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.
 

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.
 

alotriosmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriosmie)

1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

androplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androplasme)

1. protoplasmă activă a gametului mascul.