Dictionar

actual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
2. s. n. holocen.
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

actualist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. actualiste)

1. adept al actualismului.
 

actualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualité)

1. timpul prezent.
2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.
 

actualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actualiser)

1. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva.
 

actualizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (actualiza)

1. care a fost adus la zi; (re)adus în prezent.
2. corespunzător cu gusturile și cerințele prezentului.
3. (prin ext.) reînviat.
 

acordant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.
 

actinopterigieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoptérygiens)

1. pl. subclasă de pești fosili, osoși, majoritatea peștilor actuali.
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

actualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualité)

1. timpul prezent.
2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.
 

actualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actualiser)

1. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva.
 

actualmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. actuellement)

1. în circumstanțele actuale, chiar în momentul în care vorbim, când acționăm; în prezent; acum.