Rezultate secundare (Acul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)
1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)
1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aculéi-, cf. lat. aculeus „ac mic, ghimpe”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéiforme)
1. (despre plante sau părți ale acestora) în formă de ac; aculeat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aculéole)
1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéolé, lat. aculeolatus)
1. (bot.) prevăzut cu aculeoli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogamie)
1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinie)
1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)
1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéiforme)
1. (despre plante sau părți ale acestora) în formă de ac; aculeat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aculéole)
1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.