Dictionar

Rezultate secundare (Acul):

Aculalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.


Aculeat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.

2. (bot) aculeiform.

3. (despre insecte) care are ac.

4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.


ACULEI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aculéi-, cf. lat. aculeus „ac mic, ghimpe”)

1. „spin, ghimpe; ac mic”.


Aculeiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéiforme)

1. (despre plante sau părți ale acestora) în formă de ac; aculeat.


Aculeol

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aculéole)

1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.


Aculeolat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéolé, lat. aculeolatus)

1. (bot.) prevăzut cu aculeoli.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Acrogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogamie)

1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.


Actinie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.


Aculeat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.

2. (bot) aculeiform.

3. (despre insecte) care are ac.

4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.


Aculeiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéiforme)

1. (despre plante sau părți ale acestora) în formă de ac; aculeat.


Aculeol

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aculéole)

1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.