Dictionar

Catacustică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacoustique)

1. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor.


Diacustică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diacoustique)

1. parte a fizicii care studiază refracţia sunetelor.


Geoacustică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géoacustique)

1. ştiinţă care detectează şi analizează ultrasunetele prezente la suprafaţa globului terestru.


Stereoacustică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréoacustique)

1. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcţiilor din care vin sunetele.


Termoacustică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thermo-acoustique)

1. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră.


Acustic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.

2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.

3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.

4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.


Acustician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.

2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.


Bel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bel)

1. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate.


Bioacustic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)

1. adj. referitor la bioacustică.

2. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări.


Bioacustician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bioacustică + -ian)

1. specialist în bioacustică, știință care studiază acustica la ființele vii.


Boxă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)

1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.

2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.

3. despărţitură într-un grajd.

4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.

5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.

6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.

7. incintă acustică.