Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
1. act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat.
2. expunere a procurorului într-o instanţă în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea.
3. (fig.) acuzare gravă şi violentă.
4. (var.) rechizitor, rechizitorium.