Rezultate secundare (Acuzații,):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)
1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)
1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.
3. despărţitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.
6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confronter, lat. confrontare)
1. tr. (jur.) a pune faţă în faţă mărturii, acuzaţii pentru a controla concordanţa celor declarate.
2. a pune faţă în faţă (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara.
3. refl. a avea de făcut faţă, de găsit o soluţie unei probleme, unei dificultăţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. récriminer)
1. a răspunde unor acuzaţii sau injurii prin altele; a reproşa; a acuza.