Acvacultură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaculture)

1. creştere a animalelor şi a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.

2. cultură, fără pământ, într-o soluţie de săruri minerale.

---

Acvanaut, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquanaute)

1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.

---

Acvariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se ţin animale şi plante acvatice.

2. sală, clădire care îl adăposteşte.

3. instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice.

---

Acvicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquicole)

1. referitor la acvicultură, la creșterea animalelor și a plantelor acvatice.

2. care trăiește în apă, în mediu acvatic.

---

Acvicultor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquiculteur)

1. cel care se ocupă cu acvicultura.

2. crescător de animale acvatice.

---

Acvicultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.

2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.

3. cultura plantelor acvatice.

4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.

---