OK
X
acvacultură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aquaculture)
1.
creştere
a
animalelor
şi
a
plantelor
acvatice:
acvicultură,
maricultură.
2.
cultură,
fără
pământ,
într-o
soluţie
de
săruri
minerale.
acvanaut, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aquanaute)
1.
explorator
al
mediului
subacvatic,
al
adâncimilor
subacvatice;
aponaut,
oceanonaut.
acvariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)
1.
vas,
bazin
în
care
se
ţin
animale
şi
plante
acvatice.
2.
sală,
clădire
care
îl
adăposteşte.
3.
instituţie
ştiinţifică
specializată
în
studiul
animalelor
acvatice.
acvicol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aquicole)
1.
referitor
la
acvicultură,
la
creșterea
animalelor
și
a
plantelor
acvatice.
2.
care
trăiește
în
apă,
în
mediu
acvatic.
acvicultor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aquiculteur)
1.
cel
care
se
ocupă
cu
acvicultura.
2.
crescător
de
animale
acvatice.
acvicultură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aquiculture)
1.
creșterea
animalelor
sau
cultivarea
plantelor
într-un
mediu
acvatic;
acvacultură.
2.
amenajarea
apelor
pentru
creșterea
animalelor
acvatice;
creșterea
comercială
a
speciilor
acvatice.
3.
cultura
plantelor
acvatice.
4.
cultură
practicată
în
sol
steril,
udat
cu
apă
care
conţine
toate
elementele
necesare
vieţii
plantelor;
cultură
fără
sol.