Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acvi- + faună)
1. totalitatea speciilor de animale care trăiesc în apă (pești, caracatițe, crabi, balene et cetera); faună acvatică, hidrofaună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amphibiont)
1. organism cu viaţă terestră şi acvatică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibie)
1. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viaţă terestră şi acvatică.
2. (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa şi pe apă.
3. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât şi să amerizeze.
4. (şi s. f.) automobil, tanc special pentru a se deplasa atât pe uscat cât şi pe apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cormoran)
1. pasăre acvatică palmipedă neagră-verzuie, cu ciocul lung şi încovoiat la vârf, care se hrăneşte cu peşti; corb-de-mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipnoé)
1. pl. ordin de peşti cu respiraţie dublă, acvatică şi aeriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drague)
1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.
2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora şi fauna subacvatică.
3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.