Rezultate principale (Acţiona):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)
1. intr. a întreprinde o acţiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.
Rezultate secundare (Acţiona):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)
1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actionnaliste)
1. referitor la acţionalism, doctrină bazată pe studiul muncii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. actionnaire)
1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnariat)
1. sistem în care salariaţii unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părţi din acţiuni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fractionner)
1. a împărţi un întreg; a diviza, a secţiona.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (interacţi/une/ + -ona)
1. intr., refl. a fi în raport de interacţiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. actuellement)
1. în circumstanțele actuale, chiar în momentul în care vorbim, când acționăm; în prezent; acum.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actionnaliste)
1. referitor la acţionalism, doctrină bazată pe studiul muncii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aéromoteur)
1. motor acționat de energia vântului; motor eolian, anemotrop.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérosolthérapie)
1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allure)
1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.
2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.
3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.
4. poziţia vântului faţă de o navă.
5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.