bicicletă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. bicyclette)
Etimologie: (fr. bicyclette)
1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
5. (fig.; depr.) ochelari.