Dictionar

Comandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)

1. ordin, dispoziţie, poruncă.

2. ton de ~ = ton poruncitor.

3. conducere a unei unităţi militare.

4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.

5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.

6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.

7. echipamentul necesar efectuării ei.

8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi acţioneze comenzile.

9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.

10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.

11. marfa comandată.

12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.

13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.

14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.


Consilia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. conseiller, lat. consiliari)

1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui facă; a sfătui.

2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care le urmeze.

3. a îndemna pe cineva acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.

4. (antonim) a deconsilia.


Excitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excitable)

1. care poate fi excitat (ușor).

2. care se enervează repede, se irită; iritabil.

3. (fiziologie) care este capabil intre în activitate și reacționeze sub acțiunea unui agent extern sau intern.


Pichet 3

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.

2. mic detașament de soldați destinat fie folosit în primul rând în caz de pericol.

3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.

4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă acționeze.


Postacţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (post1- + acţiune)

1. stare de excitare nervoasă care persistă câteva secunde şi după ce stimulul a încetat acţioneze.


Provocant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. provocant)

1. care provoacă, produce ceva; provocator.

2. care, cu o atitudine sau cu remarci scandaloase, împinge pe cineva reacționeze; provocator.

3. care caută excite dorința unui posibil partener; provocator.

4. (antonim) calmant.