Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (adaos + -ătură)
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (adaos + -ură)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ad-, cf. lat. ad „lângă”)
1. „adaos”.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)
1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexe)
1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.
2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune.
3. material documentar alăturat unui text.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codicille, lat. codicillus)
1. adaos, modificare ulterioară la un testament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrocorindon)
1. produs obţinut prin topirea în cuptoare electrice a unui amestec de bauxită cu cărbune şi cu unele adaosuri.