adapta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adapter, lat. adaptare)

1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții.
2. tr., refl. a (se) acomoda.

adaptabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptabilis; adaptativus
2. FR adaptable
3. EN adaptable
4. DE adaptiv; anpassungsfähig
5. RU приспособляющийся
6. HU alkalmazkodó

adaptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaptable)

1. adaptiv.
2. care poate fi adaptat (ușor); acomodabil.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptabilitas
2. FR adaptabilité; malléabilité
3. EN adaptiveness; adaptability
4. DE Adaptabilität; Anpassungsfähigkeit; Anpassungsvermögen
5. RU приспособляемость
6. HU alkalmazkodási képesség

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

adaptare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptatio
2. FR adaptation
3. EN adaptation
4. DE Adaptation; Anpassung
5. RU aдaптaция
6. HU alkalmazkodás, alkalmazkodottság, hozzászokás

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acidofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidophytes)

1. plante adaptate la solurile acide.

aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.

acmee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie.

acomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui.
2. a se împăca.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.