Dictionar

Rezultate secundare (Ademeni,):

Atrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)

1. a trage, a duce la (către) sine.

2. a determina (pe cineva) facă ceva.

3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.

4. a avea drept consecinţă.


Naufragiator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. naufrageur)

1. persoană care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui, ademenindu-le către o coastă periculoasă prin semnale false.

2. (fig.) persoană care provoacă ruinarea cuiva sau a ceva; cel care face ca un proiect, o afacere eșueze.


Provocator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.

2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.

3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.

4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană comită un act ilegal.

5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.

6. (var.) provocător.

7. (antonime) conciliator, pacificator.


Racola

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. racoler)

1. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc.


Racoler

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. racoleur)

1. cel care face propagandă pentru un partid, publicitate pentru o marfă; (peior.) ademenitor, codoş.


Repugnant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répugnant)

1. care repugnă, care inspiră repugnanță, aversiune; dezgustător, respingător.

2. (antonime) ademenitor, seducător, șarmant, tentant.