atrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. attirer)

1. a trage, a duce la (către) sine.
2. a determina (pe cineva) să facă ceva.
3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.
4. a avea drept consecință.

naufragiator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. naufrageur)

1. persoană care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui, ademenindu-le către o coastă periculoasă prin semnale false.
2. (fig.) persoană care provoacă ruinarea cuiva sau a ceva; cel care face ca un proiect, o afacere să eșueze.

provocator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
6. (var.) provocător.
7. (antonime) conciliator, pacificator.

racola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. racoler)

1. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc.

racoler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. racoleur)

1. cel care face propagandă pentru un partid, publicitate pentru o marfă; (peior.) ademenitor, codoș.

repugnant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. répugnant)

1. care repugnă, care inspiră repugnanță, aversiune; dezgustător, respingător.
2. (antonime) ademenitor, seducător, șarmant, tentant.