Dictionar

adenom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénome)

1. tumoare benignă a țesutului glandural.
 

adenomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. adenomalacia)

1. (med.) înmuiere anormală sau patologică a glandelor.
 

adenomatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénomatose)

1. afecțiune prin hipertrofie glandulară multiplă.
 

adenomectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomectomie)

1. (med.) operație care constă în extirparea unui adenom.
 

adenomegalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomégalie)

1. (med.) creșterea, dureroasă sau nu, a dimensiunii unui ganglion limfatic; hipertrofie ganglionară.
 

adenomiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénomyome)

1. tumoare benignă din țesut glandular și muscular.
 

fibroadenom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fibroadénome)

1. (med.) tumoare mică benignă, formată din țesut conjunctiv și glandular, localizată de obicei la sân sau la uter; adenofibrom.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

adenomectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomectomie)

1. (med.) operație care constă în extirparea unui adenom.
 

hidradenom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hidradénome)

1. (med.) tumoră mică, de obicei benignă, a glandelor sudoripare; adenom sudoripar.
 

insulinom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. insulinoma)

1. adenom care secretă insulină.