dogmă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dogme, lat., gr. dogma)
Etimologie: (fr. dogme, lat., gr. dogma)
1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii.
2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete.