Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartésianisme)
1. concepţia filozofică a lui Descartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confucianisme)
1. doctrină filozofică şi social-politică a lui Confucius şi a adepţilor săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susţinea că problema conducerii armonioase a societăţii şi a statului este condiţionată de perfecţionarea propriei personalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croisade, it. cruciata)
1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. phalanstérianisme)
1. ansamblul de idei economice, politice și sociale ale lui Charles Fourier și ale adepților săi, care au susținut transformarea societății în „falanstere” independente și autosuficiente; studiile ulterioare au identificat setul de idei al lui Fourier cu o formă de socialism utopic; fourierism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. keynésianisme)
1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.
2. poziție economică conform căreia statul ar trebui să stimuleze în mod activ creșterea economică și să îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.
3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. psychanalyse)
1. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând că dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism.
2. metoda psihoterapeutică corespunzătoare.