Rezultate principale (Aderă):
Adera
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)
1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ţine lipit, strâns.
Rezultate secundare (Aderă):
Baiaderă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bayadère, port. bailadeira)
1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.
Madera
Parte de vorbire: s.
Origine: (port. madera)
1. varietate de struguri cu boabele mari, rare, de culoare neagră.
2. vin dulce din aceşti struguri.
Pintaderă
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. pintadera)
1. ustensilă din lut în formă de ştampilă, cu o placă sigilară, gravată cu motive geometrice.
Readera
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réadherer)
Adept, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)
1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
Aderent, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.
Aderenţă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Adeziune
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
Baconian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. baconien)
1. I. referitor la viața și opera savantului și filosofului englez Francis Bacon (1561- 1626).
2. care aderă la filosofia filozofului englez Francis Bacon.
3. care este specific baconismului, care se referă la baconism.
4. II. adept al baconismului sau al filozofiei lui Francis Bacon.
Bergsonian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bergsonien)
1. I. referitor la bergsonism, la filosofia lui Henri Bergson (1859- 1941) sau la elementele care o constituie.
2. II. adept al bergsonismului; persoană care aderă la filosofia lui Henri Bergson.