Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. fart)
1. substanță ceroasă cu care sunt unse tălpile schiurilor, sau ale plăcilor de glisare (snow-boarduri), pentru a preveni aderarea acestora la zăpadă și pentru a facilita alunecarea; unsoare pentru schiuri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)
1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice.
2. serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial.
3. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative.
4. act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent.
5. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii.
6. document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative.
7. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (demoniza)
1. acțiunea, faptul de a demoniza, de a atribui cuiva sau ceva intenții demonice; diabolizare.
2. aderare la demonism (demonie), la credința în demoni.