Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE anhängend; zusammengeklebt; anhaftend; anklebend; aneinanderhängend
6. HU ráragadó; összetapadó; összeforrott
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT adhaerentia
6. HU összetapadás, összenövés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acantholyse)
1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akène, lat. achaena)
1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânţă.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adnatus)
1. (bot.; despre organe) crescut pe un alt organ; atașat direct, părând să se unească.
2. (referitor la lamelele unei ciuperci) aderent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amaryllidacées)
1. familie de plante monocotiledonate erbacee, cu staminele şi ovarul aderent la calciu: ghiocelul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankyloglossie)
1. aderenţă a limbii la gingii, sau la peretele bucal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicatif)
1. având aplicație practică; aplicabil.
2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.
3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.