Dictionar

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

aderență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adhaerentia
2. FR adhérence
3. EN adherence
4. DE Anhaftung; Verwachsung
5. RU прикрепление; срaщение
6. HU összetapadás, összenövés
 

inaderență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inadhérence)

1. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență.
 

neaderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + aderență, engl. non-adherence)

1. lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație et cetera; imposibilitate de a adera; inaderență, nonaderență.
 

nonaderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. nonadherence)

1. lipsă de aderență; imposibilitate de a adera; inaderență.
 

anchiloglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankyloglossie)

1. aderență a limbii la gingii, sau la peretele bucal.
 

aplicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. applicatif)

1. având aplicație practică; aplicabil.
2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.
3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.
 

bridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oțel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență.
 

inaderență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inadhérence)

1. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență.
 

secluziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. séclusion)

1. funcțiune psihologică ce asigură pasiv izolarea unei ființe de elementele defavorabile ale mediului înconjurător.
2. ~ pupilară = aderența marginii pupilare a irisului la cristalin.
3. stadiu în evoluția unui ciclon, contopirea fronturilor cald și rece, la o anumită distanță de punctul de convergență.
 

semișenilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. semi-chenillé)

1. șenilă folosită numai ca organ motor de rulare la tractoarele și autocombinele pe terenuri cu aderență redusă.