Rezultate secundare (Adevăratele):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)
1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esenţa există în obiecte şi că adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissimuler, lat. dissimulare)
1. a-şi ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparenţe înşelătoare; a masca, a camufla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iscusi + -ință)
1. calitatea de a fi iscusit; ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații; îndemânare, dibăcie.
2. agerime a minții; inteligență, istețime.
3. (prin ext.) capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile).
5. (var.) inscusință, iscosință, iscușință.