Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (minciună)
1. a nu spune adevărul; a spune ceva contrar adevărului; a minți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apagogie)
1. raționament prin care demonstrăm adevărul unei propoziții prin demonstrarea imposibilității sau absurdității propoziției contrare; demonstrație apagogică, reducere la absurd.