Rezultate secundare (Adiacente.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)
2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)
1. adj. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
3. s. f. dreaptă perpendiculară.