Dictionar

adițional, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
2. (chim.) de adiție.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț.
 

aggiornamento

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiționale a catolicismului la cerințele societății contemporane.
 

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional.
 

antiliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilittérature)

1. creație literară în care nu se ține seama de procesele artistice tradiționale.
 

antipoem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + poem)

1. poem scris după alte reguli decât cele tradiționale.
 

antitradiționalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. anti-traditionnel)

1. împotriva tradițiilor și a tradiționalismului.
 

antropofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.