Dictionar

Rezultate secundare (Adj):

Adjectiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)

1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.


Adjectiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiver)

1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.


Adjectival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.

2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.

3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.


Adjectiviza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiviser)

1. tr., refl. a (se) adjectiva.


Adjoncţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adjonction)

1. unire, alipire.


Adjudeca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitaţii publice.

2. refl. a-şi atribui, a-şi lua ceva.


Aborigen, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. adj., s.m.f. băştinaş, autohton, indigen.

2. adj. (biol.) endemic.


Abortiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. adj. produs înainte de vreme; prematur.

2. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.

3. adj., s.n. (produs) destinat a provoca avortul.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. adj. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. s.n. formă de relief abruptă.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Absolutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.

2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.

3. act de absolvire a unei şcoli.


Absorbant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.

2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.

3. adj. (fig.) care preocupă.