barou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barreau)

1. organizație profesională a avocaților dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială.

colegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică.
2. organ de conducere colectivă și de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărți etc., a unei întreprinderi sau instituții.
3. corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesie sau aceeași demnitate.
4. (jur.; în unele țări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanței supreme sau cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
5. ~ de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială.
6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina și morala de partid etc.
7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetățenii cu aceeași avere sau cu același rang social.
8. instituție de învățământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.
9. ~ de redacție = organ consultativ pe lângă redactorul-șef al unei publicații; comitet de redacție.

comitat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Komitat, lat. comitatus)

1. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district.

comună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commune)

1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.

demă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déme, cf. gr. demos, popor)

1. unitate administrativ-teritorială în vechea Atică și în Imperiul Bizantin.

departament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. département)

1. ramură importantă a administrației de stat sau a unei instituții; (în unele țări) minister.
2. ~ de stat = titulatura oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S. U. A.
3. unitate administrativ-teritorială în Franța.