Rezultate secundare (Administraţia):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aerarium)
1. tezaurul public şi administraţia banilor publici în vechea Romă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brigadier)
1. conducător şi organizator al activităţii unei brigăzi (1).
2. muncitor dintr-o asemenea echipă.
3. tehnician din administraţia pădurilor care conduce o brigadă (4).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. curia)
1. unitate religioasă, militară şi politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive.
2. loc unde se aduna această unitate.
3. edificiu destinat şedinţelor corpurilor constituite ale municipiilor romane.
5. administraţia pontificală a bisericii catolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decurio)
1. comandant al unei decurii (1).
2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman.
3. şef de serviciu în administraţia palatului imperial, la sfârşitul Imperiului Roman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édilitaire)
1. referitor la administraţia, la lucrările de interes public ale unui oraş.