Rezultate secundare (Administrației):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservateur, lat. conservator)
1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. département)
1. ramură importantă a administraţiei de stat sau a unei instituţii; (în unele ţări) minister.
2. ~ de stat = titulatura oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S. U. A.
3. unitate administrativ-teritorială în Franţa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décentraliser)
1. a acorda autonomie (administrativă) organelor locale ale administraţiei de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légion, lat. legio)
1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 și 6000 de oameni, în cohorte, manipule și centurii.
2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci.
3. ~a de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; ~a străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste.
4. (fig.) mulțime organizată; ceată.