Dictionar

Rezultate principale (Admite,):

Admite

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.

2. a îngădui, a permite.

3. a da curs favorabil (unei cereri).

4. a primi (la un examen).


Rezultate secundare (Admite,):

Readmite

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. réadmettre)

1. a admite din nou ceva sau pe cineva (după recuzare sau respingere); a reprimi.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.

2. (antonim) biogeneză.


Abzice

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)

1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.


Adogmatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adogmatisme)

1. sistem de gândire care nu admite dogmele.


Antisemit, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. antisémite)

1. (cel) care admite, practică antisemitismul.


Baptism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baptisme)

1. doctrină a unei secte creştine protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă.


Casaţiune 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)

1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului.

2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix.

3. spargere.