adnota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adnotare)

1. a face însemnări pe marginea unui text.

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.

adnotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
2. (var.) adnotațiune.

adnotator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. adnotator)

1. cel care adnotează, care face note sau însemnări pe marginea unui text.

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.

adnotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
2. (var.) adnotațiune.

bibliografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bibliographieren)

1. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații.

glosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gloser)

1. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text.

notă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)

1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).
2. articol publicistic de proporții reduse.
3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.
4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.
5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.
6. element component caracteristic unei noțiuni.
7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.
8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.
9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva.
10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.

scolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scolie)

1. cântec aedic în Grecia antică, cu acompaniament instrumental.
2. adnotare gramaticală sau critică la un text clasic.
3. remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior.