Dictionar

Adolescentin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.


Adolescentinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (adolescentin + -ism)

1. stare de adolescent; adolescentism.

2. manifestare de adolescent; adolescentism.


Adolescentin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.


Epifizită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphysite)

1. boală de creştere interesând epifiza într-un proces osteocondritic; cifoza adolescenţilor.


Hipertimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperthymie)

1. ansamblu de tulburări atribuite funcţionării exagerate a timusului, la copii şi adolescenţi.

2. creştere exagerată a bunei dispoziţii, în stările maniacale.


Efebofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éphébophilie)

1. atracție sexuală a unui adult către adolescenți.


Emancipat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (emancipare)

1. care se emancipează; care s-a modernizat.

2. care nu mai depinde (de ceva sau de cineva), care a devenit liber, care și-a câștigat independența.

3. (despre copii și adolescenți) care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine.

4. eliberat din iobăgie, din șerbie; revenire la starea de om liber.

5. scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.

6. (despre femei) care este scoasă din starea de dependență și primește, prin lege, drepturi sociale, politice, economice et cetera egale cu ale bărbatului.


Adolescentinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (adolescentin + -ism)

1. stare de adolescent; adolescentism.

2. manifestare de adolescent; adolescentism.